Mădălina Uceanu are o experiență de 17 ani în HR, lucrând în recrutare, consiliere și coaching. A fondat PortalHR și este, în prezent, Career Coach și Senior HR Advisor la Career Advisor. Mai jos, a prezentat câteva greșeli frecvente pe care le-a observat de-a lungul timpului la cei care aplică pentru un job.
CV-ul în format comun
Se întâmplă de multe ori ca cei care aplică pentru un job să declare în CV că le place să învețe, să se dezvolte, că sunt utilizatori ai rețelelor sociale, dar CV-ul apare într-un format în care sunt și celelalte mii de CV-uri care circulă prin fața recruiterului (BestJobs/Ejobs). Internetul oferă nenumărate resurse privind realizarea unui CV, modele de CV-uri pentru fiecare etapă din carieră (începător/specialist/manager). Totul depinde de capacitatea aplicantului de a folosi și adapta acele informații în așa fel încât CV-ul rezultat să reflecte cât mai bine abilitățile și experiența lui. Este o investiție de timp care merită făcută și care poate susține declarațiile altfel neacoperite menționate la început.
Neadaptarea scrisorii de intenție la postul pentru care s-a aplicat
Tinerii citesc despre nevoia de a crea o scrisoare de intenție, așa că-și fac una. Aceeași pentru toate joburile la care aplică. Dar rolul acesteia este tocmai acela de a ajuta un recruiter să înțeleagă mai bine ce îi motivează să aplice pentru un anumit job, ce anume din abilitățile sau experiența lor îi recomandă pentru post. Efortul de a adapta această scrisoare (care poate fi inclusă chiar în corpul emailului la care e atașat CV-ul) demonstrează interesul pentru job și capacitatea de înțelegere a perspectivei de business.
Capra vecinului (Așteptări nerealiste bazate strict pe comparația cu alți prieteni/colegi)
Comparația e utilă doar dacă te ajută să devii mai bun, nu doar mai scump. Piața locală încă nu are o formă clar structurată și niște limite salariale clare pe nivele și industrii. Tendințe se pot identifica, dar utilitatea lor e relativă. Pentru tânărul angajat ar trebui să fie mai important să găsească o organizație care să-l ajute să se dezvolte, să-l implice în procese de training, decât să fie plătit mai bine. E foarte important să aibă o imagine de ansamblu a beneficiilor (diferite de la individ la individ) pe care le oferă oportunitatea de a lucra undeva. Tendința de a nu vedea pădurea de copaci îi poate sugera evaluatorului că același lucru se va întâmpla și în job.
De azi pe mâine
Anul trecut, un candidat cu doi-trei ani de experiență a avut curajul de a face un experiment: a scris pe blogul lui despre dorința de a se angaja, cu o descriere detaliată a experienței și a zonelor în care ar putea fi angajat. Am avut curiozitatea de a mă vedea cu persoana respectivă, tocmai pentru că am apreciat curajul de a face lucrurile diferit, de a se expune public, ceea ce n-a fost tocmai simplu, având în vedere că a atras și comentarii negative pe blog. M-a surprins urgența care părea să transpară din mesaje lui, dar în momentul discuției am constatat că începuse procesul de căutare în urmă cu numai trei săptămâni.
De cele mai multe ori durata unui proces de căutare este de minim trei luni. Bineînțeles că depinde mult și de context, pot fi situații în care aplicanții ajung direct dintr-un job sau de pe băncile facultății într-un job, dar e bine să nu se aștepte neapărat la asta. Pregătirea emoțională pentru worse case scenario, acela în care va dura mai mult decât estimează, aduce un avantaj celui care este în plin proces de căutare. De ce? Simplu: faptul că nu e disperat după un job, orice job, se va simți în interviu și îi va crește șansele de angajare. În plus, îl va ajuta să-și păstreze abordarea profesională chiar în procesul de aplicare: să analizeze cu atenție compania, care sunt zonele din experiența lui care justifică potrivirea sa cu jobul. O astfel de atitudine îi transmite evaluatorului și capacitatea aplicantului de a-și controla reacțiile emoționale, care la rândul ei se traduce prin capacitatea de a face față frustrărilor inerente în orice job.
Autocompătimirea
Întâlnirile cu alte cunoștințe care sunt în plin proces de căutare se transformă uneori într-o ocazie de descărcare a frustrărilor vizavi de încercările ratate. Pe termen scurt, poate că îl face pe aplicant să se simtă mai bine, dar a doua zi constată că nu i-a adus nimic constructiv, nicio idee, dimpotrivă, poate mări dificultatea de a relua procesul a doua zi, după ce și altcineva i-a confirmat aceleași probleme. Ideal e să se uite la cei care au reușit, să se întâlnească cu ei ca să vadă dacă au făcut ceva diferit și ce îl sfătuiesc. Având în vedere că au deja un job și perspectiva lor din interiorul organizației e alta decât din afară, s-ar putea să aibă niște idei valoroase.
